Liniile de punct jos și regula distanței de 20 m
Distanțele dintre receptoarele principale și de urgență și înălțimile apei
În general: la liniile de punct jos fără pantă se poate considera înălțimea apei indicată de producător, cu condiția să nu se depășească o distanță de 10 + 10 m între două receptoare principale, precum și de 10 m între un receptor principal și receptorul de urgență aferent. Același lucru este valabil și pentru liniile de punct jos neliniare.
La receptoarele de urgență: receptoarele de urgență de mare capacitate pot fi amplasate la o distanță mai mare de 10 + 10 m, cu condiția ca, din cauza posibilei formări de "munți de apă", să se considere ca încărcare pe acoperiș dublul înălțimii de acumulare între razele de 10 m ale receptoarelor de urgență (vezi figura).
Exemplu
- Înălțimea deversorului = 60 mm
- Acumulare = 15 mm
- Înălțimea apei la receptor = 60 + 15 = 75 mm
- Înălțimea apei de la 20 m distanță = 60 + 2 x 15 = 90 mm
În cazul utilizării sistemelor de drenaj de mare capacitate, se recomandă și la liniile de punct jos o pantă către receptoare, astfel încât să poată fi transportată suficientă apă la receptor. Astfel sunt necesare mai puține receptoare.
Norme
- DIN 1986-100 cap. 14.2.5 La liniile de punct jos fără pantă se recomandă, din cauza posibilei formări de "munți de apă", să nu se depășească o distanță de 20 m între două receptoare principale, precum și de 10 m între un receptor principal și receptorul de urgență aferent.
- DIN 1986-100 cap. 14.2.6 La distanțe mai mari, ca încărcare pe acoperiș în punctul înalt dintre receptoare ar trebui considerat dublul acumulării.
Observație: adesea distanța menționată mai sus poate fi depășită în favoarea unor sisteme de drenaj de mai mare capacitate, cu condiția ca structura de rezistență la liniile de punct jos planificate să fie dimensionată corespunzător. În acest caz sunt deseori necesare mai puține receptoare decât de obicei.