Apă remanentă

În principiu, și în cazul receptoarelor principale fără element de acumulare, în jurul receptorului poate rămâne apă remanentă pe acoperiș. Conform Directivei pentru acoperișuri plate, punctul 2.2 Înclinarea acoperișului, panta (5), pe acoperișurile plate poate apărea formarea băltirilor. Se presupune că, pe acoperișurile cu pantă standard, apa remanentă se usucă rapid și, prin urmare, nu poate acționa permanent asupra hidroizolației.

Acest lucru nu trebuie considerat un defect, deoarece, din cauza construcției și a grosimilor corespunzătoare ale materialului flanșelor, poate fi evitat doar în mod limitat. Dacă este cazul, apa remanentă poate fi evitată printr-o configurare planificată a pantei, prin care punctul de scurgere este nivelat, adâncit, respectiv conformat astfel încât locul de admisie al receptorului să constituie punctul cel mai jos.

Prin măsuri adecvate se poate reduce formarea băltirilor pe șantier. Formarea băltirilor în jurul receptoarelor principale poate avea în special următoarele cauze:

- Lipsa pantei sau pantă insuficientă către receptorul principal.
- Murdărire în jurul receptorului principal.
- Țeava de scurgere a receptoarelor de atic montată cu contrapantă.
- Construcție de flanșă suprapusă, neîncastrată (de ex. flanșă liberă).

O evacuare îmbunătățită a apei, în special în dolii între suprafețele înclinate, poate fi obținută de ex. prin straturi de drenaj, un strat suplimentar de pantă, un strat izolant cu pantă (așa-numitul „spate de șa") sau prin înclinarea structurii portante.

- Directiva pentru acoperișuri plate pct. 2.2 Înclinarea acoperișului, panta: „Chiar și pe suprafețe cu o înclinare de până la 5% (cca 3°) poate apărea formarea băltirilor din cauza deformării și/sau a toleranțelor admisibile privind planeitatea suportului, a grosimii materialelor, a suprapunerilor și a întăriturilor."

- DIN 18531-1 6.3.1: La acoperișurile cu pantă de până la 5%, formarea băltirilor este posibilă. O pantă de 1% în dolii corespunde clasei de aplicare K2.